In 1973, Lynyrd Skynyrd scotea, pe primul lor album, melodia "Simple Man", structurata ca sfaturile unei mame catre fiul ei. "All I want for you, my son, is to be satisfied" concluziona ea, dupa ce atingea mai multe aspecte ale vietii.
Despre originea satisfactiei vorbea si Kurosawa, cu vreo doua zeci si de ani inainte, in "Ikiru", in 1952. Dupa ce afla ca are cancer la stomac intr-o stare terminala, Kanji Watanabe, lucrator la birou de cand se stie, realizeaza ca nu si-a traiat viata cum ar fi dorit, la adevaratul potential. Evident, vrea sa recupereze timpul pierdut.
Prin intermediul a doua experiente, se contrasteaza doua tipuri de placeri: prima este o noapte de petrecareala, prin cluburi (idee care mi se pare ca face filmul unul foarte de actualitate), in timp ce a doua e o simpla dupa-amiaza petrecuta alaturi de o colega de la munca.
Cum satisfactia vine din echilibru, din moderatie, eroul nostru alege sa retraiasca experienta, cea de-a doua. Curios fiind de neintrerupta stare de voie buna a colegei, acesta afla ca nu este niciun secret, ci doar modul in care ea privea viata, ca desi nu facea "decat sa munceasca si sa manance", se declara satisfacuta.
Recomandare: Go watch it, it's a great film.
Nota: 8/10
"How tragic that man can never realize how beautiful life is until he is face to face with death."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu